| 1.
|
INDULG'ENT, -Ă, indulgenţi, -te, adj. Care manifestă indulgenţă; care iartă usor; iertător, îngăduitor, tolerant. - Din fr. indulgent, lat. indulgens, -ntis.Sursă
: DEX'98
( 14554)
- valeriu |
| |
| 2.
|
Indulgent ≠ exigent, riguros, sever, neiertător, neîngăduitor, netolerant, strict
Sursă
: Antonime
(70925)
- siveco |
| |
| 3.
|
INDULG'ENT adj. 1. v. iertător. 2. v. concesiv. Sursă
: Sinonime
( 187694)
- siveco |
| |
| 4.
|
indulg'ent adj. m., pl. indulg'enţi; f. sg. indulg'entă, pl. indulg'ente
Sursă
: DOR
(253240)
- siveco |
| |
| 5.
|
INDULG'EN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre persoane) Care iartă cu usurinţă greselile cuiva; îngăduitor; iertător; tolerant. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădeste bună înţelegere; îngăduitor; blând; blajin. Atitudine ~tă. /<fr. indulgent, lat. indulgens, ~ntis
Sursă
: NODEX
(338575)
- siveco |
| |
|
|